Extractul de castane pentru hemoroizi

Boala hemoroidala este o afectiune foarte studiata la nivelul lumii medicale internationale, atat datorita frecventei cu care apare, cat si datorita imposibilitatii dezvoltarii unui tratament complet si eficient. Desi caracterizati fiziologic si patologic de aproape patru mii de ani, hemoroizii au reusit sa uimeasca intreaga lume medicala atunci cand tratamentele propuse, an dupa an, nu s-au dovedit suficiente pentru a le opri evolutia sau pentru a ii vindeca in intregime. Inovatiile terapeutice ale ultimelor decenii prezinta doar medicamente de sinteza, medicamente care ofera doar o solutie temporara pentru o problema ce pare a avea atat o componenta genetica, cati si o componenta de mediu. Daca terapia conduce doar la solutii temporare, nu exista pacienti care, dupa un anumit tip de tratament, nu au mai prezentat crize hemoroidale? Raspunsul este simplu si suprinzator: ba da, exista astfel de pacienti, dar tratamentul mentionat nu este unul clasic, oferit de medicina traditionala, ci unul alternativ, folosit si testat de oameni de-a lungul secolelor. Astfel, prin studiul atent al pacientilor care au folosit terapii alternative pentru a se vindeca de boala hemoroidala, s-a constatat ca utilizarea plantelor medicinale pentru tratamentul hemoroizilor este cea mai buna varianta terapeutica. 

            Printre plantele medicinale folosite se numara urzica verde si urzica alba, musetelul, salcia, castanul, vita de vie, fructele de padure si hamamelisul. Dintre toate aceastea, castanul este cel mai popular in medicina traditionala antihemoroidala. Motivul este simplu: castanul prezinta cateva proprietati esentiale pentru a fi incorporat in tratamentul impotriva hemoroizilor. Astfel, datorita continutului sau ridicat in principii active, castanul este un excelent cicatrizant, antihemoragic, analgezic si antipruriginos. Este bine de stiut ca aceasta planta medicinala se poate prepara sub diverse forme, de la infuzia din frunze sau scoarta de castan, pana la extractul de castan, care poate fi incorporat in diverse forme farmaceutice. Daca infuzia sau maceratul de castan este obtinut din frunze de castan, acestea trebuie sa fie culese primavara, la doua saptamani dupa ce au aparut, inainte de formarea florilor sau la finele perioadei de crestere, toamna, atunci cand fructele de castan au disparut, pentru ca pacientul sa obtina cantitatea maxima de principii active printr-un singur procedeu extractiv. De asemenea, infuzia trebuie preparata din doua sute de grame de produs vegetal uscat la aer sau cu ajutorul caldurii de slaba intensitate, peste care se adauga patru sute de grame de apa fierbinte, nu clocotita. In final, infuzia trebuie lasata in contact timp de treizeci de minute, apoi trebuie filtrata prin tifon sau printr-un filtru metalic foarte des. Culoarea infuziei trebuie sa fie brun inchis, dar nu galbena si, in nici un caz, neagra. Daca lichidul este galben, cantitatea de principii active este prea mica si efectul terapeutic va fi scazut, iar daca lichidul este de culoare neagra, frunzele au fost uscate necorespunzator si s-au oxidat inainte de a fi folosite in infuzie.

            Infuzia si maceratul de frunze de castan sunt indicate spre a fi folosite drept lichid pentru baile de sezut ale pacientului, atunci cand sangerarea devine permanenta, dar de intensitate scazuta. Daca sangerarea este puternica, ea reprezinta o urgenta chirurgicala si trebuie tratata ca atare, la camera de urgente a spitalelor specializate. De asemenea, atunci cand scoarta de castan este prelucrata sub forma de pudra, ea poate fi incorporata in unguente sau creme antihemoroidale. De obicei, cremele impotriva hemoroizilor se aplica doar atunci cand venele anorectale sunt inflamate, dar nu sangerande, pentru a incuraja scaderea iritatiei din zona afectata, dar nu formarea unor cruste care sa creeze tesut cicatrizant de dimensiuni mari si neomogen. Castanul este, de cele mai multe ori, utilizat ca si principiu terapeutic adjuvant, alaturi de medicatia clasica sau alaturi de alte componente ale unui tratament alternativ. Trebuie mentionat, de asemenea, ca ingerarea infuziei de castan trebuie facuta doar daca hemoroizii se afla pozitionati foarte sus in canalul rectal si o baie de sezut nu ar putea sa ajute pacientul. Totusi, infuzia cu utilizare orala este preparata diferit de cea cu utilizare rectala.

Hemoroizii la personalitati istorice

Inflamatiile venelor anorectale, cunoscute in mod comun sub numele de hemoroizi, afecteaza o paleta foarte larga de persoane, de la copii pana la cei de varsta a treia, barbati si femei, din orice medii sociale si cu orice tip de educatie si statut politic. Astfel, inca din perioada antica, tratatele de medicina sau chiar, in anumite cazuri celebre, cele despre politica sau filosofie, au descris simptomele bolii hemoroidale, precum si tratamentul considerat adecvat pentru aceasta afectiune in acel moment in timp. Evident, aceste descrieri pot fi utilizate pentru a descoperi istoria detaliata a unei afectiuni foarte raspandite, care a evoluat o data cu omenirea. Fiind una dintre cele mai putin periculoase boli din cadrul problemelor sistemului digestiv inferior, ea pare a fi studiata rar si doar de catre acei medici sau vindecatori care se specializasera pe anumite aparate si sisteme din corpul uman, dar adevarul este ca hemoroizii sunt cercetati mai ales de catre acei medici care aveau pacienti bogati, capabili sa plateasca pentru aceste investigatii si pentru tratamentele prescrise, care erau, de cele mai multe ori, pur simptomatice.

• Astfel, printre cele mai faimoase personalitati istorice care au suferit de hemoroizi se afla: Hammurabi: cunoscutul imparat al Babilonului este mai mult decat o figura de conducere a zonei asiatice a timpurilor respective, fiind cel care a conceput sistemul de legi numit „Codul lui Hammurabi”, cod care a stat la baza intregului sistem juridic al civilizatiei umane pentru inca doua milenii. In acest cod se regasesc si legi care asigura accesul la tratamente medicale profesionale pentru toti cetatenii liberi ai Babilonului, iar exemplul dat este acela al tratamentului antihemoroidal, boala de care suferea intreaga familie regala. Aparent, capetele incoronate ale Babilonului sunt primele care au demonstrat ca hemoroizii pot prezenta o componenta genetica importanta, dupa cum au observat si medicii acestora. Tratamentul prezentat in tratatul juridic este unul care se foloseste chiar si in zilele noastre, cuprinzand nenumarate plante antihemoragice, analgezice, antiinfectioase, dar si antiinflamatoare si antipruriginoase.
• Marea majoritate a dinastiilor regale egiptene: problema care sta la baza suferintei familiilor regale egiptene este simpla. Pe de o parte, este vorba despre aceiasi componenta genetica mentionata mai sus, exacerbata in cazul egiptenilor deoarece aveau binecunoscutul obicei de a se casatori cu rude de gradul I sau de gradul II, ceea ce conducea la aparitia unor gene defecte la noua generatie. Pe de alta parte, hemoroizii erau cauzati in mod cert de alimentatia perioadei temporale si a zonei geografice respective. De obicei, alimentele erau preparate in medii insalubre, fructele si legumele erau consumate in stare cruda, in cantitate foarte mare, iar carnea era foarte grasa sau prajita in grasime animala. Probleme digestive erau foarte populare la curtea regala egipteana, iar inaltii demnitari si majoritatea nobililor deveneau supraponderali in jurul varstei de treizeci de ani. Scrierile medicale egiptene prezinta metode amanuntite de diagnostic a hemoroizilor, precum si primele variante de diferentiere intre hemoroizii interni si cei externi, dar si un ciclu hemoroidal foarte precis. Tratamentele, desi dezvoltate empiric, sunt perfect echilibrate si se mentioneaza ca sunt prescrise fiecarui pacient in parte, tinand cont de stadiul in care se afla boala, dar si de alte patologii. 
• Hipocrate: este unul dintre cei mai mari medici ai antichitatii grecesti si este cel care, aparent, a formulat, pentru prima data, principiile etice dupa care se ghideaza intregul sistem sanitar mondial. De asemenea, este si primul specialist in medicina si farmacie care a prezentat o definitie a bolii hemoroidale. Ulterior, s-a dovedit ca definitia oferita de Hipocrate nu este cea corecta, dar valabilitatea tratamentului indicat de acesta a ramas constanta de-a lungul mileniilor, fiind inspirat din scrierile medicale egiptene. Daca a suferit Hipocrate de hemoroizi sau nu ramane un mister, dar faptul ca le-a dedicat o intreaga lucrare inseamna ca a avut un interes personal in aceasta boala sau a fost platit sa o cerceteze in amanunt.

Ameliorarea rapida a durerii cauzate de hemoroizi

Durerea resimtita de catre pacient in crizele hemoroidale este intensa, ascutita si imposibil de ameliorat cu analgezicele clasice. In perioadele dintre aceste crize, durerea hemoroidala este permanenta, dar de intensitate foarte scazuta, putand chiar si sa dispara in anumite momente. Totusi, este bine de stiut ca durerea este un foarte bun indicator al evolutiei bolii hemoroidale in sine. Prin urmare, pacientul trebuie invatat cum sa isi monitorizeze intensitatea dureroasa, pentru a putea stabili daca necesita modificarea tratamentului actual sau inceperea unui tratament, in cazul in care se afla in perioada dintre schemele terapeutice indicate pentru combarea bolii hemoroidale. Despre durerea hemoroidala se pot spune multe, dar in principal este bine de stiut ca a fost descrisa de catre pacienti drept una dintre cele mai intense, fiind pozitionata pe aceiasi treapta ca durerea resimtita in plina litiaza biliara sau litiaza renala.

Ce se intampla atunci cand pacientul doreste o ameliorare rapida a durerii hemoroidale? Trebuie sa ne amintim ca analgezicele clasice, de tipul aspirinei, paracetamolului si metamizolului nu functioneaza asupra acestui tip de durere atat de localizat, dar si ca pacientul nu are acces la analgezicele de prima linie, cum sunt morfina si hidromorfina, deoarece ele sunt considerate prea active pentru a fi utilizate intr-o asemenea afectiune, avand, de asemenea, si potential toxicoman ridicat. Raspunsul la aceasta intrebare, pe care foarte multi pacienti o adreseaza medicului curant, este simplu: produsele naturale sunt cele care pot oferi o ameliorare rapida a durerii hemoroidale. Printre cele mai utilizate plante medicinale se afla:

• Lavanda: cunoscuta si sub numele de „iarba pisicii”, lavanda este unul dintre cele mai intense sedative vegetale. In anumite comunitati, se considera ca lavanda poate induce un somn atat de profund, incat persoana in cauza poate sa isi viseze viitorul. De ce ar fi util un sedativ in tratamentul durerii? Motivul este simplu: lavanda nu are doar componenta sedativa, ci prezinta si o puternica componenta analgezica. Este adevarat, cele doua nu functioneaza una fara cealalta, ceea ce ii face pe unii pacienti sa refuze tratamentul cu lavanda. Totusi, este bine sa mentionam pacientilor ca, in cazul hemoroizilor, se foloseste o infuzie concentrata de lavanda uscata, care se aplica direct pe locul dureros, cu ajutorul unei comprese. Prin urmare, sansele ca partea sedativa sa isi faca efectul asupra pacientului sunt relativ scazute.

• Socul: luate separat, principiile active din soc nu par a avea efect analgezic, dar actiunea lor combinata este recunoscuta in lumea homeopatiei si fitoterapiei drept una dintre cele mai puternice. De asemenea, are avantajul ca nu prezinta nici un fel de actiune sedativa si ca necesita cantitati mult mai mici de produs pentru a actiona. Astfel, daca pacientul are nevoie de peste 200 de grame de petale uscate de lavanda pentru a putea efectua infuzia descrisa mai sus, ii trebuie doar 50 de grame de flori de soc, fie ele in stare proaspata, fie uscate, pentru ca produsul obtinut sa poata fi util terapeutic. Prin urmare, petalele de soc se vor adauga peste aproximativ 300 de ml de apa clocotita si se se vor lasa in contact tip de cincisprezece minute. Ulterior, infuzia se filtreaza fierbinte, preferabil printr-un filtru de tifon. Daca pacientul nu are un filtru de tifon, se poate filtra si prin vata. Este interzisa folosirea unui filtru metalic, deoarece va dezactiva principiile din florile de soc. Se aplica pe cataplasme o data ce ajunge la temperatura camerei si apoi pe zona dureroasa. De obicei, se simte o ameliorare puternica a durerii dupa zece minute. 

• Musetelul: in cazul hemoroizilor, este bine ca musetelul sa se foloseasca sub forma de decoct. Astfel, se iau aproximativ 50 de grame de flori uscate de musetel si se adauga peste 500 de ml de apa clocotita. Se lasa in contact timp de jumatate de ora si se filtreaza prin filtru de tifon. Pacientul poate sa isi aplice decoctul direct pe rana, sub forma de compresa, sau poate sa efectueze bai de sezut din sase in sase ore, in perioada crizelor hemoroidale.

Depresia si hemoroizii

Hemoroizii sunt definiti de manualele de medicina interna drept o afectiune minora a sistemului digestiv, dar si drept o problema vasculara, deoarece ei sunt, de fapt, inflamatii ale venelor anorectale. Aproape trei sferturi din populatia globului a suferit, sufera sau va suferi de hemoroizi la un moment dat, ceea ce face boala hemoroidala sa fie un adevarat flagel al noului mileniu. O data cu extinderea nefireasca a bolii, s-a observat si aparitia unei noi componente a acestei afectiuni, o componenta care nu fusese prezenta la pacientii cu hemoroizi pana la finele secolului trecut: afectarea psihologica. Astfel, se poate spune ca schema de tratament impotriva hemoroizilor nu trebuie sa contina doar cicatrizante, antihemoragice, analgezice si antibacteriene, dar si o medicatie impotriva depresiei, cea mai frecventa problema psihologica de care sufera persoanele diagnosticate cu boala hemoroidala.

Depresia este cauzata de o serie de simptome ale hemoroizilor si nu de boala in sine. Prin urmare, este bine de stiut ca persoanele care prezinta dureri intense in perioada crizelor hemoroidale, dar si cele care sufera de dureri si in alte momente, precum si cele care prezinta prurit anal si sangerari sunt predispuse la instalarea depresiei. De cele mai multe ori, depresia este minora si se manifesta prin indiferenta catre activitatile care ii faceau placere persoanei respective, irascibilitate, oboseala fizica si psihica, dar si prin incetarea interactiunilor sociale si personale pe perioade scurte de timp. De asemenea, daca pacientul este diagnostica cu depresie minora, este important ca familia sa sa stie ca persoana in cauza nu va cere ajutorul membrilor familiei atunci cand va suferi de dureri sau cand va sangera, deoarece nu se simte comfortabil cu propriul corp si cu afectiunea de care sufera. O data cu trecerea printr-o criza hemoroidala, depresia minora dispare si pacientul este pregatit pentru urmatorul moment dificil al acestei boli. Totusi, daca medicul curant observa ca suferindul nu se descurca emotional si psihologic cu simptomele bolii hemoroidale, este bine sa il indrume catre un psiholog. In cazuri grave, atunci cand hemoroizii cauzeaza insomnii severe sau o dependenta de analgezice, problemele pacientului sunt mai usor de rezolvat cu ajutorul unor conversatii cu un medic psihiatru, care ii poate prescrie acestuia o medicatie adecvata.

Am stabilit ca hemoroizii pot conduce la aparitia unei depresii minore. Pot ei sa genereze si o depresie majora? Desi mult mai rara, depresia majora este prezenta in patologia bolii hemoroidale. Se instaleaza, de obicei, dupa ce pacientul a suferit de hemoroizii de foarte multi ani si tratamentul clasic utilizat pentru a ameliora simptomele nu mai functioneaza. Acesta este momentul in care medicul curant trebuie sa prezinte pacientului alte variante de tratament, chiar unele radicale, cum sunt interventiile chirurgicale sau nechirurgicale. De asemenea, sedintele de terapie la psiholog sau la psihiatru trebuie sa devina o obisnuinta pentru un pacient diagnosticat cu depresie majora. Primii care pot observa ca o persoana trece printr-un colaps psihologic sunt membrii familiei. Poate fi complicat daca nu sunt informati de catre medicul de familie despre semnele depresiei clinice, dar o data ce acestea sunt elucidate, ele devin evidente. 

Astfel, pacientul refuza contactul cu lumea exterioara, nu mai doreste sa aiba o viata sociala activa, nu doreste sa isi vada prietenii, rudele indepartate si, in anumite cazuri, nu isi mai atinge membrii familiei. Exista persoane, in general de sex masculin, care refuza sa mai doarma in aceiasi camera cu partenera de viata pentru perioade scurte de timp sau care devin irascibile atunci cand li se ofera anumite tipuri de mancare. De obicei, dieta unui bolnav de hemoroizi este foarte stricta si atunci cand un pacient refuza sa manance un anumit fel de mancare, familia ar trebui sa se ingrijoreze si sa ajunga la concluzia ca boala s-a agravat, chiar daca pacientul nu este de acord cu aceasta presupunere.

Durerea coccidiana

Durerea coccidiana este una dintre cele mai comune tipuri de dureri din organismul uman. Problema este ca nimeni nu stie, in mod cert, care este cauza acestei dureri si, prin urmare, cum se poate trata. Exista cateva speculatii facute de catre specialisti, dar ele se bazeaza strict pe activitatile efectuate de fiecare pacient in parte inainte de a suferi de durerea coccidiana. In primul rand, pentru a intelege logica din spatele acestor potentiale cauze, este bine sa stim cateva lucruri despre fiziopatologia durerii in sine. Coccisul sau osul sacral este situat in portiunea inferioara a coloanei vertebrale, fiind un os de dimensiuni mici si de forma romboidala.

De obicei, un coccis de marime normala nu trebuie sa fie mai mare decat palma persoanei respective. Prezinta densitate cu putin peste cea normala, pentru ca trebuie sa sustina atat coloana vertebrala, cat si oasele pelvisului. Practic, coccisul este legatura dintre scheletul superior si scheletul inferior. Care este motivul pentru care ar putea sa apara durerea coccidiana? Raspunsul este simplu: presiunea crescuta. In mod natural, coccisul este construit pentru a rezista la presiuni foarte mari, pe timp foarte scurt, care apar atunci cand corpul uman executa o miscare brusca. De asemenea, acest os poate rezista la presiuni medii si mici pe durate mult mai lungi de timp. Dar exista o limita a rezistentei sale: in momentul in care presiunea, fie ea medie, fie ea mica, nu se modifica timp de cateva ore pe zi, in fiecare zi, in fiecare an, pentru foarte multi ani, exista sanse mari ca acest os sa nu poata sa o suporte la fel de bine ca pana atunci. Se produce o eroziune lenta, dar ireversibila a coccisului si apare durerea coccidiana.
    Mai clar, pacientii cei mai predispusi la aparitia durerii coccidiene sunt cei sedentari, cu greutate peste limita normala si cu diverse boli asociate. Pentru a evita acest tip de durere, daca aveti o slujba care presupune sa va petreceti foarte mult timp stand pe scaun, incercati sa respectati cateva reguli simple:

• Ridicati-va dupa scaun o data pe ora: intr-o ora se acumuleaza foarte multa presiune la nivelul bazinului si al muschilor din aceasta zona, presiune care se concentreaza cu usurinta pe coccis. Este bine ca la finalul unei ore de stat in pozitie sezanda, pacientul sa se ridice si sa se plimbe timp de cinci minute de-a lungul unui hol drept, fara obstacole. O data la cateva ore sau la finalul programului, este indicat ca pacientul sa coboare sau sa urce cateva randuri de scari pentru a modifica pozitia corpului in intregime. In cazul unui pacient care prezinta deja durere coccidiana, medicii recomanda efectuarea catorva genoflexiuni pentru distribuirea uniforma a presiunii de la nivelul spatelui catre toate oasele si muschii disponibili.
• Evitati o dieta necorespunzatoare: aproape toti pacientii care prezinta durere coccidiana sunt supraponderali. Cu ajutorul unei diete adecvate, se poate scadea in greutate intr-un ritm normal, care ii permite pacientului sa observe imbunatatiri treptate in starea sa de sanatate. Una dintre primele astfel de ameliorari raportate de pacienti este disparitia durerii coccidiene. 
• Respectati pozitia corecta de lucru: biroul trebuie sa fie pozitionat la o distanta de treizeci de centimentri in diagonala fata de ochii pacientului, iar tastatura calculatorului trebuie sa fie suficient de mare incat persoana in cauza sa isi poata aseza mainile cu usurinta pe ea. De asemenea, spatele pacientului trebuie sa fie perfect drept si sprijinit de scaun, iar ecranul calculatorului trebuie sa se afle pe aceiasi linie cu ochii acestuia, pentru a evita indoirea gatului si cresterea presiunii musculare. Scaunul trebuie sa fie tapitat corespunzator, dar un scaun prea moale conduce la o pozitie gresita datorita lipsei de stabilitate, pe care nu o poate oferi unui pacient, iar un scaun prea tare nu permite persoanei respective sa se relaxeze, ceea ce conduce la o incordare permanenta a muschilor.

Mancarimile anale (pruritul anal) si hemoroizii

Pruritul anal este un simptom care poate fi asociat cu o serie foarte mare de boli, printre care se numara afectiuni ale sistemului digestiv, probleme ale pielii sau ale metabolismului in sine. Dintre afectiunile sistemului digestiv care se prezinta cu mancarimi anale, cea mai cunoscuta si cea mai relevanta este boala hemoroidala. Pentru cei care cunosc descrierea fiziopatologica a hemoroizilor, existenta pruritului anal nu este un mister, dar pentru pacientii care sunt diagnosticati pentru prima data cu aceasta boala, mancarimea dezvoltata in zona anala poate fi surprinzatoare si jenanta. Astfel, pentru a intelege de ce iritatia aparuta este o consecinta perfect normala a bolii hemoroidale si cum sa o tina sub control, pacientilor trebuie sa li se explice cateva lucruri esentiale despre hemoroizi.
    In primul rand, hemoroizii sunt o boala inflamatorie. Ce inseamna acest lucru? Raspunsul este simplu: corpul pacientului secreta o serie de factori proinflamatorii. Motivele secretiei de factori proinflamatorii pot fi diferite: agenti patogeni, modificari fiziologice, dar si modificari ale alimentatiei si stilului de viata al persoanei in cauza. Definitia strict medicala a hemoroizilor este simpla: hemoroizii sunt inflamatii ale venelor anorectale. Legatura dintre aparitia acestor inflamatii si existenta unui prurit este una strict de circumstanta. Din pacate, nu poate fi impiedicata. Astfel, aceiasi factori proinflamatorii care conduc la aparitia bolii hemoroidale in sine au si o componenta care induce iritatia atat de temuta de pacientii care sufera de hemoroizi. In general, iritatia apare la cateva saptamani sau, in cazul in care suferindul are un organism mai rezistent, la cateva luni de la prima manifestare a bolii hemoroidale. Daca pacientului nu i s-au explicat toate etapele dezvoltarii hemoroizilor, pruritul il va lua prin surprindere, ceea ce nu este bine pentru pacient, deoarece metodele clasice de tratament rareori functioneaza si, in unele cazuri, poate inrautati situatia initiala.
    Tratamentul pruritului in sine nu este o prioritate terapeutica in cazul bolii hemoroidale si motivul nu este pentru ca iritatia nu ar fi importanta, ci pentru ca toate substantele medicamentoase utilizate in tratamentul hemoroizilor au si o componenta antipruriginoasa. Practic, daca pacientul isi aplica de mai multe ori pe zi diferite creme sau unguenta antihemoroidale, acestea vor conduce la ameliorarea tuturor simptomelor pe care le prezinta suferindul: durere, sangerari, inflamatii si prurit. Din pacate, exista si variante de tratament antihemoroidal care pot conduce la aparitia iritatiei sau la inrautatirea mancarimii. De exemplu, daca persoana in cauza prefera sa se trateze utilizand o terapie naturista, este bine sa fie foarte bine informat despre continutul in principii active a plantei folosite. Coada soricelului si coada calului sunt recomandate si pentru oprirea hemoragiei si pentru ameliorarea durerii pacientului, dar au si componenta antipruriginoasa. Pe de alta parte, scoarta de stejar si urzicile de gradina sunt total contraindicate daca pacientul sufera si de iritatie anala, pe langa simptomele clasice.

    In general, se recomanda acestor pacienti sa respecte cateva reguli esentiale:

• Pacientul trebuie sa faca doar bai de sezut cu apa calda. Apa nu trebuie sa fie nici rece, dar nici fierbinte, pentru a nu irita mai mult zona afectata. Daca suferindul face bai de sezut doar cu infuzie de plante antihemoroidale, este bine de stiut ca infuzia trebuie strecurata foarte bine, pentru a nu produce rani la nivelul pielii, dar si pentru a nu introduce corpuri straine in ranile deschise cauzate de ruperea hemoroizilor.
• Toate materialele textile care ating zona iritata trebuie sa fie tesute din fibra naturala, cum este bumbacul. Matasea este o fibra naturala, dar este iritanta datorita provenientei ei animale, spre deosebire de bumbac, care este de provenienta vegetala. Astfel, lenjeria pe care pacientul o poarta trebuie sa fie doar din bumbac pe toata perioada in care acesta trece printr-o criza hemoroidala. De asemenea, este de preferat ca, dupa spalarea zonei afectate, pacientul sa foloseasca un prosop foarte moale si sa nu aplice nici un fel de presiune.

Hemoroizii si diareea

In general, atunci cand se vorbeste despre boala hemoroidala, prima intrebare pe care o adreseaza medicul curant pacientului este referitoare la starea de sanatate a tractului intestinal. Practic, este important de stiut daca pacientul sufera de constipatie acuta sau cronica sau de orice alt tip de blocaj intestinal deoarece intreruperea procesului digestiv este, de fapt, principala cauza a aparitiei inflamatiei la nivelul venelor anorectale. In aproape 90% din cazuri, raspunsul va fi afirmativ. Ce se intampla in celelalte 10% din cazuri? Surprinzator, acesti pacienti prezinta acelasi tip de rani la nivelul mucoasei canalului rectal ca si persoanele care sufera de constipatie cronica, dar cu o origine diferita. Mai precis, ranile care conduc la aparitia hemoroizilor sunt cauzate de un sindrom diareic.

Fiziologic, pare aproape imposibil ca fluidificarea bolului fecal sa produca rani la nivelul mucoasei canalului rectal, dar adevarul este ca procesul este relativ mai complicat. Prin urmare, este important sa intelegem functionarea intregului aparat digestiv inferior. Astfel, canalul rectal este format din muschi circulari, care dezvolta o forta de contractie foarte mare. De cele mai multe ori, forta de contractie este responsabila de imposibilitatea canalului rectal de a isi modifica diametrul cu rapiditate sau, pur si simplu, de a-si modifica diametrul peste o anumita limita. Acesti muschi sunt acoperiti de o mucoasa dubla, a carui rol este de a impiedica orice contact intre bolul fecal si muschii rectali. Evident, pentru a functiona in mod corespunzator, muschii rectali au nevoie de sange. In acest caz, sangele provine de la venele anorectale, vase de sange speciale, a caror pereti sunt mai grosi decat cei al altor vene din corp. Motivul este simplu: peretii venelor din aceasta zona a corpului trebuie sa reziste la presiuni mari, venite atat din interior, cat si din exterior. Atunci cand echilibrul este distrus de un agent patogen sau de o modificare fiziologica neasteptata, venele anorectale se inflameaza si apar hemoroizii.

Dupa aceasta informare in legatura cu fiziopatologia bolii hemoroidale, devine evident cum un bol fecal de dimensiuni mari si cu o consistenta ridicata poate sa raneasca peretii canalului rectal si sa cauzeze inflamarea venelor anorectale. Totusi, specialistii au stabilit ca si persoanele care sufera de o variatie a sindromului diareic, fie el acut sau cronic, respectiv cauzat de o bacterie sau de un virus, pot prezenta hemoroizi. Explicatia este perfect logica, daca urmarim fiziologia sindromului diareic: datorita unui agent patogen, creste foarte mult peristaltismul intestinal, ceea ce conduce la o transformare incompleta a alimentelor si la aparitia unor pungi de gaz, provenit din ingerarea aerului o data cu mancarea consumata sau format la finalul distrugerii partiale a alimentelor. Astfel, o parte dintr-un aliment sau o punga de gaz de dimensiuni ridicate, impinse din colon in canalul rectal cu viteza mare vor cauza o expansiune brusca a acestei parti a sistemului digestiv inferior. Daca expansiunea este repetata, elementele agresive vor produce rani la nivelul mucoasei canalului rectal, care se traduc, cu usurinta si rapiditate, in inflamarea venelor anorectale.

           Din fericire, hemoroizii care au drept cauza sindromul diareic sunt usor de tratat si dispar, de cele mai multe ori, la cateva zile dupa ce diareea a incetat. Totodata, este bine de stiut ca o data ce pacientul a suferit de hemoroizi, acestia pot reapare oricand, chiar si atunci cand acesta trece printr-un episod de diaree acuta sau ajunge sa prezinte constipatie cronica. Se prefera tratamentul naturist pentru acest tip de boala hemoroidala, incluzand si metode clasice ale terapiei antidiareice. De obicei, schema de tratament arata in felul urmator: se recomanda ceai de menta si alimente care au calitati antidiareice, dar si bai de sezut cu ceai de castan, ceai de coada soricelului, ceai de coada calului, dar si ceai de vita de vie. In cazuri extreme, daca pacientul sangereaza, este necesara o interventie rapida, prin aplicarea de comprese cu macerat de coada calului sau cu decoct de coaja de castan.