Uleiul de ricin si hemoroizii

Boala hemoroidala nu este o problema de sanatate ce a aparut in secolul XXI, desi ea a capatat amploare in ultimele doua decenii. Practic, hemoroizii sunt mentionati, intr-o forma sau alta, inca din perioada antica. Astfel, medicii egipteni sunt primii care identifica simptomele hemoroizilor si dezvolta o serie de tratamente, atat pentru uz intern, cat si cu aplicare locala. Ulterior, medicina asiatica observa un lucru absolut corect si demonstrat de catre oamenii de stiinta ai secolului nostru: tratamentul oral impotriva bolii hemoroidale nu functioneaza, deoarece nimeni nu poate indica, cu exactitate deplina, care este cauza acestei afectiuni. Astfel, pacientului i se vor administra o serie de suplimente alimentare, in general compuse din vitamine si minerale, cu scopul de a fortifica structura peretelui vascular, dar aceasta medicatie nu are un efect direct asupra bolii hemoroidale. O inovatie in tratamentul hemoroizilor apare in perioada medievala si vine din parte medicilor de origine germanica: uleiul de ricin.

Ce este ricinul si de ce este el inclus in schema de tratament a bolii hemoroidale? Ricinul, sub numele sau stiintific Ricinus communis, este o planta perena, usor de identificat dupa forma specifica a frunzelor sale. De fapt, aceste frunze, cu aspect de palma, pentru anumite subspecii, si cu aspect de cruce pentru alte subspecii, au dat denumirea plantei in zona de vest a Europei. Astfel, ricinul a fost cunoscut pentru o lunga perioada de timp drept Palma lui Christos, Arborele crucii sau Arborele minune. In mod evident, ricinul contine o serie importanta de principii active, dintre care mentionam ricina, substanta cu un efect laxativ – purgativ esential. Totusi, este bine de stiut ca arborele minune este faimos si pentru faptul ca este una dintre cele mai potente otravuri din lume, fiind, totodata, si una dintre cele mai greu de detectat in corpul uman.

Ricina, substanta cu activitatea terapeutica cea mai mare, poate fi utilizata doar sub forma de ulei de ricin. La randul sau, uleiul de ricin este de doua feluri: ulei de ricin extras prin presare la rece si ulei de ricin extras prin presare la cald. Ambele tipuri de ulei de ricin sunt utile in tratamentul antihemoroidal, cel obtinut prin presare la cald fiind foarte folosit in ultimele decenii ale secolului trecut. Din pacate, s-a descoperit ca, la o anumita temperatura, din semintele de ricin se elibereaza si alte substante, pe langa ricina dorita, substante care sunt extrem de toxice. Desi uleiul de ricin se introduce in corp doar pe cale rectala, fiind incorporat cu foarte mare succes in supozitoare sau in creme rectale, daca el este preparat prin presare la cald, substantele nocive vor traversa membrana rectala si vor trece in circulatia generala. Datorita structurii chimice a acestor substante si datorita structurii biologice a rectului, toxicii trec aproape nemodificati prin rect, ceea ce conduce la consecinte importante asupra sanatatii pacientului.

Totusi, daca se foloseste ulei de ricin obtinut prin presare la rece, boala hemoroidala va fi tratata in mod corespunzator, iar simptomele vor fi puternic ameliorate. Trebuie mentionat ca tratamentul antihemoroidal cu ulei de ricin poate fi folosit doar in perioadele dintre crizele de hemoroizi si doar in scop preventiv. Practic, se introduce in rect un supozitor cu ulei de ricin, o data pe zi, timp de o saptamana. Supozitorul se topeste datorita temperaturii ridicate a corpului si elibereaza uleiul de ricin, care actioneaza ca un laxativ emolient, ajutand la eliminarea rapida si eficienta a bolului fecal format. In cazul unei constipatii acute, se poate imbiba un tampon dens de vata cu o cantitate generoasa de ulei de ricin si se poate introduce, cu mare atentie, in canalul rectal. Dupa aproape jumatate de ora, tamponul trebuie extras de catre pacient. Tranzitul intestinal ar trebui sa se reia aproape imediat.