Mancarimile anale (pruritul anal) si hemoroizii

Pruritul anal este un simptom care poate fi asociat cu o serie foarte mare de boli, printre care se numara afectiuni ale sistemului digestiv, probleme ale pielii sau ale metabolismului in sine. Dintre afectiunile sistemului digestiv care se prezinta cu mancarimi anale, cea mai cunoscuta si cea mai relevanta este boala hemoroidala. Pentru cei care cunosc descrierea fiziopatologica a hemoroizilor, existenta pruritului anal nu este un mister, dar pentru pacientii care sunt diagnosticati pentru prima data cu aceasta boala, mancarimea dezvoltata in zona anala poate fi surprinzatoare si jenanta. Astfel, pentru a intelege de ce iritatia aparuta este o consecinta perfect normala a bolii hemoroidale si cum sa o tina sub control, pacientilor trebuie sa li se explice cateva lucruri esentiale despre hemoroizi.
    In primul rand, hemoroizii sunt o boala inflamatorie. Ce inseamna acest lucru? Raspunsul este simplu: corpul pacientului secreta o serie de factori proinflamatorii. Motivele secretiei de factori proinflamatorii pot fi diferite: agenti patogeni, modificari fiziologice, dar si modificari ale alimentatiei si stilului de viata al persoanei in cauza. Definitia strict medicala a hemoroizilor este simpla: hemoroizii sunt inflamatii ale venelor anorectale. Legatura dintre aparitia acestor inflamatii si existenta unui prurit este una strict de circumstanta. Din pacate, nu poate fi impiedicata. Astfel, aceiasi factori proinflamatorii care conduc la aparitia bolii hemoroidale in sine au si o componenta care induce iritatia atat de temuta de pacientii care sufera de hemoroizi. In general, iritatia apare la cateva saptamani sau, in cazul in care suferindul are un organism mai rezistent, la cateva luni de la prima manifestare a bolii hemoroidale. Daca pacientului nu i s-au explicat toate etapele dezvoltarii hemoroizilor, pruritul il va lua prin surprindere, ceea ce nu este bine pentru pacient, deoarece metodele clasice de tratament rareori functioneaza si, in unele cazuri, poate inrautati situatia initiala.
    Tratamentul pruritului in sine nu este o prioritate terapeutica in cazul bolii hemoroidale si motivul nu este pentru ca iritatia nu ar fi importanta, ci pentru ca toate substantele medicamentoase utilizate in tratamentul hemoroizilor au si o componenta antipruriginoasa. Practic, daca pacientul isi aplica de mai multe ori pe zi diferite creme sau unguenta antihemoroidale, acestea vor conduce la ameliorarea tuturor simptomelor pe care le prezinta suferindul: durere, sangerari, inflamatii si prurit. Din pacate, exista si variante de tratament antihemoroidal care pot conduce la aparitia iritatiei sau la inrautatirea mancarimii. De exemplu, daca persoana in cauza prefera sa se trateze utilizand o terapie naturista, este bine sa fie foarte bine informat despre continutul in principii active a plantei folosite. Coada soricelului si coada calului sunt recomandate si pentru oprirea hemoragiei si pentru ameliorarea durerii pacientului, dar au si componenta antipruriginoasa. Pe de alta parte, scoarta de stejar si urzicile de gradina sunt total contraindicate daca pacientul sufera si de iritatie anala, pe langa simptomele clasice.

    In general, se recomanda acestor pacienti sa respecte cateva reguli esentiale:

• Pacientul trebuie sa faca doar bai de sezut cu apa calda. Apa nu trebuie sa fie nici rece, dar nici fierbinte, pentru a nu irita mai mult zona afectata. Daca suferindul face bai de sezut doar cu infuzie de plante antihemoroidale, este bine de stiut ca infuzia trebuie strecurata foarte bine, pentru a nu produce rani la nivelul pielii, dar si pentru a nu introduce corpuri straine in ranile deschise cauzate de ruperea hemoroizilor.
• Toate materialele textile care ating zona iritata trebuie sa fie tesute din fibra naturala, cum este bumbacul. Matasea este o fibra naturala, dar este iritanta datorita provenientei ei animale, spre deosebire de bumbac, care este de provenienta vegetala. Astfel, lenjeria pe care pacientul o poarta trebuie sa fie doar din bumbac pe toata perioada in care acesta trece printr-o criza hemoroidala. De asemenea, este de preferat ca, dupa spalarea zonei afectate, pacientul sa foloseasca un prosop foarte moale si sa nu aplice nici un fel de presiune.

Hemoroizii si diareea

In general, atunci cand se vorbeste despre boala hemoroidala, prima intrebare pe care o adreseaza medicul curant pacientului este referitoare la starea de sanatate a tractului intestinal. Practic, este important de stiut daca pacientul sufera de constipatie acuta sau cronica sau de orice alt tip de blocaj intestinal deoarece intreruperea procesului digestiv este, de fapt, principala cauza a aparitiei inflamatiei la nivelul venelor anorectale. In aproape 90% din cazuri, raspunsul va fi afirmativ. Ce se intampla in celelalte 10% din cazuri? Surprinzator, acesti pacienti prezinta acelasi tip de rani la nivelul mucoasei canalului rectal ca si persoanele care sufera de constipatie cronica, dar cu o origine diferita. Mai precis, ranile care conduc la aparitia hemoroizilor sunt cauzate de un sindrom diareic.

Fiziologic, pare aproape imposibil ca fluidificarea bolului fecal sa produca rani la nivelul mucoasei canalului rectal, dar adevarul este ca procesul este relativ mai complicat. Prin urmare, este important sa intelegem functionarea intregului aparat digestiv inferior. Astfel, canalul rectal este format din muschi circulari, care dezvolta o forta de contractie foarte mare. De cele mai multe ori, forta de contractie este responsabila de imposibilitatea canalului rectal de a isi modifica diametrul cu rapiditate sau, pur si simplu, de a-si modifica diametrul peste o anumita limita. Acesti muschi sunt acoperiti de o mucoasa dubla, a carui rol este de a impiedica orice contact intre bolul fecal si muschii rectali. Evident, pentru a functiona in mod corespunzator, muschii rectali au nevoie de sange. In acest caz, sangele provine de la venele anorectale, vase de sange speciale, a caror pereti sunt mai grosi decat cei al altor vene din corp. Motivul este simplu: peretii venelor din aceasta zona a corpului trebuie sa reziste la presiuni mari, venite atat din interior, cat si din exterior. Atunci cand echilibrul este distrus de un agent patogen sau de o modificare fiziologica neasteptata, venele anorectale se inflameaza si apar hemoroizii.

Dupa aceasta informare in legatura cu fiziopatologia bolii hemoroidale, devine evident cum un bol fecal de dimensiuni mari si cu o consistenta ridicata poate sa raneasca peretii canalului rectal si sa cauzeze inflamarea venelor anorectale. Totusi, specialistii au stabilit ca si persoanele care sufera de o variatie a sindromului diareic, fie el acut sau cronic, respectiv cauzat de o bacterie sau de un virus, pot prezenta hemoroizi. Explicatia este perfect logica, daca urmarim fiziologia sindromului diareic: datorita unui agent patogen, creste foarte mult peristaltismul intestinal, ceea ce conduce la o transformare incompleta a alimentelor si la aparitia unor pungi de gaz, provenit din ingerarea aerului o data cu mancarea consumata sau format la finalul distrugerii partiale a alimentelor. Astfel, o parte dintr-un aliment sau o punga de gaz de dimensiuni ridicate, impinse din colon in canalul rectal cu viteza mare vor cauza o expansiune brusca a acestei parti a sistemului digestiv inferior. Daca expansiunea este repetata, elementele agresive vor produce rani la nivelul mucoasei canalului rectal, care se traduc, cu usurinta si rapiditate, in inflamarea venelor anorectale.

           Din fericire, hemoroizii care au drept cauza sindromul diareic sunt usor de tratat si dispar, de cele mai multe ori, la cateva zile dupa ce diareea a incetat. Totodata, este bine de stiut ca o data ce pacientul a suferit de hemoroizi, acestia pot reapare oricand, chiar si atunci cand acesta trece printr-un episod de diaree acuta sau ajunge sa prezinte constipatie cronica. Se prefera tratamentul naturist pentru acest tip de boala hemoroidala, incluzand si metode clasice ale terapiei antidiareice. De obicei, schema de tratament arata in felul urmator: se recomanda ceai de menta si alimente care au calitati antidiareice, dar si bai de sezut cu ceai de castan, ceai de coada soricelului, ceai de coada calului, dar si ceai de vita de vie. In cazuri extreme, daca pacientul sangereaza, este necesara o interventie rapida, prin aplicarea de comprese cu macerat de coada calului sau cu decoct de coaja de castan.